În octombrie 2015, ufologul Paul Stonehill a publicat în Fate Magazin un articol despre fenomene inexplicabile observate de cosmonautii sovietici si rusi, în timpul activitatilor din spatiu. Rezum mai jos cateva extrase din acest articol. Conform celor aparute în revista Spektra nr. 8, 1992, în 1976, cosmonautul Vladimir Kubasov a declarat unui reporter ca el si alti colegi ai sai au avut numeroase experiente care dovedesc existenta OZN-urilor. În 1978, Vladimir Kovalionok a observat, pe 15 august, din statia spatiala Saliut-6, un obiect ciudat care s-a apropiat si s-a distantat în mod repetat.
Cosmonautii Valeri Riumin si Leonid Popov, în 14-15 iunie 1980, în timp ce se aflau la bordul aceleiasi statii, au observat un card de puncte albe stralucitoare, care parea sa fi decolat din zona Moscovei, si a zburat în spatiu mai sus de nava lor. Ei au raportat incidentul catre controlul sol. Pe 2 septembrie, 1978, cosmonautii sovietici Kovalionok si Ivancenkov au observat umbra statiei orbitale Saliut-6 proiectata pe stratul de nori aflat dedesubt. Umbra a avut o foarte ciudata culoare portocalie-rosietica si, ce e mai uimitor, si-a schimbat dimensiunea. Colonelul Iuri Nazarov, fost comandant adjunct al Centrului de Control al Misiunii Spatiale Sovietice, a reamintit ca la 29 august 1978, cosmonautii Kovalionok si Ivancenkov (mentionati mai sus), ca si cosmonautul nou venit Bakovski si cosmonautul est-german Sigmund Jahn, au observat un obiect sferic neidentificat de mari dimensiuni, care a zburat în jurul statiei Saliut-6. Dupa ce cosmonautii s-au întors pe Pamant, cercetatorul OZN sovietic Vladimir Ajaja l-a abordat pe Bakovski, pentru a obtine unele detalii, dar cosmonautul n-a vrut sa recunoasca decat ca au observat ceva inexpli-cabil de la bordul statiei...
Fenomene necunoscute
Cosmonautul Gheorghii Greciko a raportat ca, în timp ce erau deasupra Mongoliei, au vazut „o fiinta stranie, de dimensiuni gigantice”. Gheorghii Greciko si Iuri Romanenko au raportat, de asemenea, la Centrul de Control, ca în timp ce survolau Insulele Falkland au observat litere uriase. Fotografiile facute cu acest prilej au fost trimise pe Pamant, prin cosmonautii vizitatori Djanibekov si Makarov.
Cosmonautul Vladislav Volkov a relatat ca, în 1969, zburand cu nava Soiuz-7, a auzit în casca zgomotele inexplicabile: caini latrand si copii plangand. Pana la moartea sa tragica, la o a doua misiune, în 1971, Volkov nu a fost capabil sa gaseasca o explicatie pentru cele întamplate. Si cosmonautii Gagarin si Leonov spuneau ca au auzit o muzica, pe care au descris-o ca „nefiind de pe acest pamant.”
Cosmonautul Iuri Malîsev spunea în 1981 ca, atunci cand vine vorba de OZN-uri, probabil nimeni în lume, nu poate spune ce anume sunt. Fenomenul este imposibil de respins întrucat exista mii, sau zeci de mii de oameni care i-au fost martori, dar natura sa ramane necunoscuta. Anterior în acelasi an, cosmonautul Vladimir Aksionov a fost ceva mai precaut. El a spus ca de multe ori cosmonautii observa aparitii luminoase ciudate, a caror natura este înca inexplicabila, cercetarea fenomenului fiind abia la început.
În anul 1982, pe 12 iulie, cosmonautii sovietici Gheorgii Beregovoi si Valentin Lebedev au observat un obiect în forma de picatura pe ecranul monitorului de pe Saliut-7. Obiectul a zburat, ascendent, între statia spatiala orbitala si nava cargo Progress-14. Obiectul, estimat a fi la o distanta de 200 de metri, putea avea marimea unei nave spatiale. Cosmonautul Ghennadii Strekalov a mentionat ca a vazut fenomene stranii de mai multe ori, dar a ezitat sa le califice drept OZN-uri. El mai afirma ca unii colegi ai sai au vazut „farfurii zburatoare” si îi invidiaza, fara a oferi alte detalii. Ceea ce a observat el, în 1990, la 28 septembrie, în timpul sederii sale pe statia spatiala MIR, a fost o sfera plutind, la altitudinea de 20-30 de kilometri, deasupra insulei canadiene Newfoundland. Vizibilitatea era perfecta. Sfera era frumoasa si îsi schimba culorile; a ramas vizibila timp de zece secunde, dupa care a disparut instantaneu. El a raportat incidentul la Centrul de Control, dar nu a spus ca a fost un OZN, explicand ca în aceasta privinta cosmonautii trebuie sa fie prudenti. Cosmonautul Gennadii Manakov fusese împreuna cu Strekalov la bordul statiei spatiale MIR, si a observat si el fenomenul.
În 1984, la bordul statiei orbitale Saliut-7 erau sase cosmonauti: Oleg Atkov, Vladimir Soloviov, Svetlana Savitskaia, Igor Volk, si Vladimir Djanibekov. În ziua 155 a zborului navei, echipajul era ocupat cu experimente planificate, teste, si observatii stiintifice. Din senin, în fata statiei Saliut-7, la circa 250 de kilometri deasupra Pamantului, într-un vid aproape perfect, a aparut un nor mare de gaz portocaliu, de origine necunoscuta. Cosmonautii au informat imediat Centrul de Control. În timp ce la sol, înca se analiza, cu uimire, raportul, Saliut-7 a intrat în acel nor. Cosmonautii s-au repezit la hublouri. Ceea ce au vazut i-a lasat fara cuvinte: sapte forme gigantice puteau fi usor distinse în interiorul norului portocaliu. Pareau sapte îngeri ceresti, cu o forma „oarecum umana”, cu aripi uriase, si înconjurati de halouri orbitoare. Cand au privit spre echipajul sovietic, martorii spun ca aparitiile au zambit. Au fost zambete de bucurie, de extaz ... cum niciun om nu ar putea zambi. Dupa zece minute, spre regretul echipajului, îngerii au disparut, împreuna cu norul lor. Între timp, Pamantul cerea explicatii. Cand a fost primit raportul complet, acesta a fost imediat clasificat ca „strict secret”. Experimentele în curs de efectuare au fost întrerupte, echipajul fiind obligat sa efectueze un numar de teste de sanatate fizica si mentala. La sol, a fost formata o echipa speciala de medici care a verificat rezultatele testelor, gasind ca totul era în regula. Paul Stonehill spune ca incidentul a fost musamalizat ani de zile, pana cand a fost semnalat în revista rusa NLO nr. 9 din 1998.
Soapte extraterestre
O alta istorie, poate si mai stranie, a fost prezentata în publicatia Press-Extra nr. 135 din 1997, despre „soapta spatiala”. Un martor, numit doar „Cosmonautul X”, relata ca auzise zvonuri despre întalniri cu „soapta”, dar era convins ca era doar o legenda creata de prima echipa de cosmonauti sovietici, ca sa-i sperie pe novici. Asta pana cand, fiind la bordul unei nave spatiale sovietice, zburand peste emisfera sudica, împreuna cu un coleg, s-a întalnit cu „soapta”. Martorul spunea ca a simtit brusc, ca cineva a aparut langa ei si îl priveste în ceafa. O secunda mai tarziu, camaradul lui, inginerul de zbor, care pana atunci privea prin hublou, s-a întors brusc si s-a uitat spre el. Apoi fiecare a simtit ca i s-a transmis cate un „text”... Dupa incident, si-au comparat impresiile. Amandoi erau oameni obisnuiti, atei, dar prieteni buni, care se cunosteau înainte de antrenamentele de cosmonauti si aveau multa încredere unul în celalalt. Textul primit de „X” era „Ai ajuns aici prea devreme, si ai facut asta într-un mod gresit. Crede-ma, pentru ca eu sunt stramosul tau pe partea mamei. Aminteste-ti ca ea îti povestea, pe cand erai copil, despre strabunicul tau, care a fondat fabrica «D» în Urali. Baiete, nu ar trebui sa fii aici, du-te înapoi pe Pamant, nu încalca legile Creatorului... Baiete, tu trebuie sa te-ntorci, sa te-ntorci, sa te-ntorci...” „soapta” i-a mai relatat cosmonautului o poveste foarte privata, ca pentru a dovedi ca stie lucruri cunoscute doar în interiorul familiei.
Ambii cosmonauti s-au întors pe Pamant doua zile mai tarziu. Dupa aterizare „soapta” a revenit înca o data, la fiecare, spunandu-le aceleasi „texte” ca si prima data.
Cosmonautii nu au raportat incidentul, de teama ca astfel cariera lor s-ar fi putut încheia imediat. Se putea spune ca psihicul lor este prea instabil pentru alte zboruri în spatiu. Dar ei au încercat totusi sa gaseasca o explicatie pentru cele întamplate. Prima ipoteza a fost ca o inteligenta extraterestra, printr-un soi de hipnoza, se straduieste sa opreasca omenirea din explorarea spatiului cosmic, folosind fapte si amintiri extrase din subconstientul cosmonautilor.
Dar daca nu a fost o astfel de influenta, ce putea fi? Cumva rudele decedate viziteaza cu adevarat echipajele sovietice în spatiu? Sa existe viata dupa moarte, constiinta continuand sa traiasca pe alte paliere? Sa existe cumva o ierarhie a acestor paliere, iar în partea de sus a ierarhiei sa fie Creatorul, asa cum spunea strabunicul cosmonautului?
Au fost si alti cosmonauti, care au auzit „soapta”, dar au si raportat asta. Drept rezultat, în programul de formare a cosmonautilor au fost introdusi hipnotizatori medicali de varf, care au început sa exploreze psihicul candidatilor, întregul program de formare suferind modificari.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu