Oamenii din vremurile vechi, dar și mulți credincioși din vremurile noastre sunt convinși că Iadul există și că există locuri pe pământ prin care se poate ajunge în lumea tenebrelor. Două dintre acestea se află foarte aproape de România și sunt vizitate de milioane de turiști curioși.
În incinta Templului străvechi de la Pamukkale, cunoscut în Antichitate drept Hierapolis, a fost descoperită intrarea într-o cavernă necunoscută până în anul 2013. Emanațiile de fum și de gaze toxice i-au condus pe arheologi la poartă secretă despre care anticii credeau că duce direct în lumea lui Hades. Păsările care zburau prea aproape de intrarea în grota toxică piereau pe loc.
La fel se întâmpla și în timpurile vechi, când intrarea în Iad era binecunoscută de localnici și temută. Istoricul antic grec Strabon scria despre poarta Iadului că: ”este o deschizătură destul de largă pentru a pătrunde un om, dar coborârea este bruscă și la mare adâncime. Grota este plină de fum negru atât de dens, că nu poți să vezi capătul.
Animalele care intră mor pe loc. Chiar și taurii, care sunt duși înăuntru, cad din picioare și sunt scoși afară morți. Eu însumi am aruncat înăuntru o vrabie care a murit imediat”. Câteva sute de ani, intrarea în grotă a fost astupată în mod intenționat de creștini, pentru a pune capăt ritualurilor păgâne care se desfășurau în fața ei.
Arheologii italieni au descoperit-o mergând pe firul unor izvoare termale și au constatat că emanațiile de dioxid de carbon pot fi într-adevăr letale pentru ființele de mici dimensiuni, dar și pentru oameni. Singurii care reușeau în vremurile antice să stea în fața grotei erau preoții eunuci ai zeiței Cybele, dar aceștia nu erau imuni la gazul otrăvitor, ci doar își țineau respirația cât puteau de mult.
Castelul Houska din Cehia, capcană pentru demonii din Iad
La nord de Praga, în regiunea Blatce din Cehia, se află o groapă fără fund, atât de înfricoșătoare, că nimeni nu a avut curajul să o exploreze și să descopere unde ar putea duce. Deasupra ei, se află temutul castel Houska, ridicat din ordinele regelui Ottokar al II-lea al Boemiei, cu scopul de a captura demonii iadului.
Caverna există aici din timpuri străvechi. Până și vechii celți știau că face legătura cu lumea de dincolo, iar în Evul Mediu se credea că pe aici veneau diavolii din iad să fure sufletele muritorilor. Legendele spun că, noaptea, din groapă ies creaturi pe jumătate oameni, pe jumătate animale care fac prăpăd prin sate și se hrănesc cu vitele țăranilor. După construcția castelului, regele l-a folosit o vreme drept închisoare și a promis să elibereze prizonierii care aveau curajul să coboare în groapă și să afle ce ascunde.
Se spune că primul care a încercat să facă pe plac regelui a scos un urlet deznădăjduit și a albit complet în câteva secunde. Când oamenii l-au tras afară, el a încercat să le spună despre creaturile monstruoase care zboară în interiorul cavernei, dar a murit în scurt timp. În vremea lui Ottokar, niciun prizonier nu s-a întors viu din grota iadului, deși mulți au încercat să își recapete astfel libertatea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu