Fenomenul statuilor religioase care plîng sau lăcrimează este, în religia catolică, una dintre cele mai vechi şi mai banale dovezi a puterilor divine.
În Irlanda, în America de Sud şi în Europa de Sud există relatări bine documentate despre statui care o reprezintă pe Fecioara Maria şi din ochii căreia se preling lichide bizare. În timp ce scepticii consideră că există motive întemeiate pentru a pune la îndoială veridicitatea unor asemenea întîmplări, pentru locuitorii zonelor respective acestea pot fi explicate doar prin termenul „miracol”.
În noiembrie 1992, la Santiago de Chile, o statuetă de porţelan pictată în alb şi albastru, înaltă de 13 centimetri, care o reprezenta pe Fecioara Maria, a început să plîngă cu lacrimi de sînge. Figurina, care aparţinea unei femei casnice din partea locului, a devenit un punct de atracţie pentru locuitorii cartierului La Cisterna şi a fost chiar cercetată de poliţia chiliană. Medicii legişti din Santiago au descoperit că lichidul scurs din ochii statuetei era sînge uman din grupa 0-4.
Un eveniment similar s-a petrecut în micul sat Mura, din Spania, aflat la 56 de kilometri nord de Barcelona. Lîngă biserica satului, o statuie din marmură a Fecioarei Maria, înaltă de 61 de centimetri, fusese aşezată pe un piedestal înalt de 213 centimetri. În martie 1998, preotul local, Luis Costa, a descoperit că aceasta plîngea cu lacrimi de sînge. Locuitorii din Mura au fost convinşi că fenomenul era real. Investigaţii ulterioare au dezvăluit că sîngele avea caracteristici umane. Scepticii au respins categoric aceste poveşti. Unii au susţin teorii fanteziste, cum că apa ar fi fost absorbită la baza statuii, apoi s-ar fi amestecat cu lutul roşu din pămînt, ca, după aceea, să se scurgă prin ochi sub forma unui lichid sîngeriu.
Alţii sînt ferm convinşi că aceste evenimente sînt rezultatul unui truc magic. Evident, locul exact în care apare sîngele la aceste statui este rar confirmat de vreun martor. Distrăgînd oamenilor atenţia, este uşor să acţionezi asupra figurinelor fără să fii observat. însă aceste explicaţii sînt respinse de publicul credul. Deşi descoperirea adevărului este esenţială, acest gen de misticism demonstrează că, în viaţă, există, încă, anumite lucruri pe care, pur şi simplu, nu le putem explica.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu