Istoria familiilor regale este plină de vieţi, legende, dar şi de morţi misterioase. Unele răspunsuri sunt îngropate prea adânc în timp pentru a fi descoperite şi vor rămâne enigme. În alte cazuri, tehnologia modernă şi mormintele antice au început să dezvăluie câteva răspunsuri demult aşteptate.
Nepotul secret al reginei Victoria. Chiar dacă niciodată nu a fost dovedit, o legendă s-a înfiripat în jurul uneia dintre fiicele reginei Victoria, Prinţesa Louise.
Notiţele istorice despre Louise descriu frumuseţea ei, caracterul rebel şi aventurile ei amoroase. Biograful Lucinda Hawksley consideră că prinţesa a avut un fiu nelegitim cu unul dintre servitori, pe nume Walter Stirling.
Stirling a fost tutorele privat al fratelui mai mic al Louise, dar în scurt timp a fost concediat. Stirling nu a lucrat niciodată pentru familia regală, dar a continuat să primească o alocaţie din partea lor. Copilul, despre care se zvoneşte, ar fi avut numele de Henry şi s-a născut în 1866 sau 1867, când Louise era la sfârşitul adolescenţei. El nu a avut niciun certificat de naştere şi a fost adoptat rapid de către un alt membru al personalului regal, Sir Frederick Locock, ginecologul reginei Victoria.
În timp ce nimeni nu a demonstrat veridicitatea acestei istorii, urmaşii lui Sir Frederick Locock şi familia sa sunt siguri de acest lucru. Familia Locock a făcut lobby pentru a face testele ADN, în 2004, dar fără succes.
Casa copiilor regali. În mijlocul secolului al XIX-lea, un egiptolog scoţian, Henry Rhind, a excavat la Teba, unde a găsit morminte comune.
Rămăşiţele corpurilor găsite acolo aparţineau prinţeselor egiptene. Nu se cunosc prea multe lucruri despre ele, iar denumirea colectivă dată mormântului a fost „Casa Copiilor Regali”. Acest lucru a deschis un mister care nu a putut fi rezolvat pentru o lungă perioadă de timp.
Nimeni nu ştie cu siguranţă ce fel de instituţie a fost aşa-numita Casă a Copiilor Regali, dar cert este că una a fost populată, de fapt, de femei şi fete de sânge regal, dar ceva le-a distrus. Multe dintre numele înregistrate în mormânt au fost recunoscute. Spre exemplu, Tiaa a fost sora faraonului Amenhotep III, care probabil a fost cel ce a înfiinţat instituţia feminină.
Inscripţiile menţionează moartea unui îmbalsamator şi a servitorilor acestor femei cu sânge pur, regal. Dacă motivul morţii lor ar fi fost unele boli infecţioase, este probabil ca Casa Copiilor Regali să fi fost demolată pentru a preveni răspândirea bolilor.
Sfântul Dimitri. Când se vorbeşte despre familia regală rusă se face mereu referire la trecutul ei agitat. De exemplu, prinţul Ivan a fost ucis de către propriul său tată, ţarul Ivan cel Groaznic. La scurt timp după ce ţarul şi-a omorât propriul fiu, soţia sa a dat naştere unui alt băiat, Dmitri. Pe vremea când Dmitri era un sugar de numai doi ani, tatăl său a murit. Fratele mai mare a lui Dmitri a urcat pe tron şi a devenit ţarul Feodor I. În acelaşi timp, copilul Dmitri a fost exilat în micul oraş Uglich.
Bolnăviciosul ţar Feodor nu a mai reuşit să dea naştere unui moştenitor, astfel încât Dmitri a devenit Ţarevici. Dar, în 1591, la vârstă de nouă ani, prinţul moştenitor şi-a găsit sfârşitul în circumstanţe misterioase. Potrivit variantei oficiale, el a avut un cuţit în mână, când a suferit un atac de apoplexie, şi s-a înjunghiat accidental în gât, iar rana i-a cauzat moartea.
Având în vedere mediul politic periculos în care a trăit, este la fel de plauzibil ca el să fi fost eliminat de către un solicitant ambiţios la tron. Una dintre legende susţine că a fost ucis la ordinul lui Boris Godunov, care a devenit în cele din urmă ţarul Rusiei. Mama lui Dmitri, de asemenea, l-a acuzat pe Godunov de asasinat. Moartea băiatului nu a fost niciodată rezolvată, dar, în ciuda vieţii sale scurte, el nu a fost uitat. În 1606, la 15 ani după moartea sa, Dmitri a fost declarat sfânt de către Biserica Ortodoxă Rusă.
Micul Caesar. Fiul lui Iulius Cezar şi al Cleopatrei a trăit, oficial, doar 17 ani. El s-a născut în anul 47 î.Hr., cu trei ani înainte de asasinarea lui Caesar. În acest timp, copilul a domnit peste Egipt, împreună cu Cleopatra.
Caesarion sau „Micul Caesar”, cum a mai fost numit, a fost regele Egiptului, dar din motive misterioase, numele său a fost şters de pe toate documentele oficiale, după ce a ajuns la 10 ani. O teorie este că Cleopatra a vrut să-şi continue dinastia prin gemenii pe care i-a născut, mai târziu, de la Marc Antoniu, dar acest lucru rămâne nedovedit.
Atunci când Caesarion era adolescent, el a devenit pion într-o luptă mortală pentru putere între Marc Antoniu şi un nepot al lui Iulius Cezar, Octavian. Marc Antoniu şi Octavian îşi doreau fiecare în parte putere deplină. Tensiunile au ajuns la un punct culminant când Octavian a zdrobit armata lui Antoniu, care a fost finanţată de Cleopatra. Ulterior, atât Cleopatra cât şi Antoniu s-au sinucis. Fiul lui Iulius Cezar a fugit din Egipt, iar ceea ce a urmat este neclar.
Istoriile diferă. Caesarion este posibil să fi fost ucis în drum spre Etiopia. El ar fi putut fi ştrangulat după ce a fost ademenit înapoi în Egipt de către romani. Poate că a scăpat, dar trupul lui nu a mai fost găsit. Oricare ar fi fost rezultatul final, tânărul rege a plecat când Octavian a devenit singurul conducător al Egiptului şi al Romei.
Romanovii dispăruţi. Unul dintre cele mai interesante puzzle-uri regale a fost întotdeauna Anastasia, una dintre cei doi copii Romanov care lipsesc din mormântul care conţine rămăşiţele familiei lor sacrificate.
În 2007, un alt mormânt a fost descoperit la aproximativ 70 de metri de primul. Descoperirea a fost şocantă. Ea a dezvăluit rămăşiţele a doi copii ucişi brutal. Unul dintre ei era un băiat la vârsta adolescenţei timpurii, iar celălalt o fată cu vârsta cuprinsă între 17 şi 24 de ani. 44 de fragmente de oase şi nişte dinţi au fost recuperaţi, restul a fost ars şi distrus.
Datorită apropierii de mormântul ţarului şi familiei sale, au fost efectuate teste pentru a vedea dacă scheletele erau ale celor doi copii din familia regală, care nu au fost găsiţi. Trei teste genetice diferite au fost folosite pentru a ajunge la o certitudine absolută: ei nu erau din dinastia Romanov. Dar întrebările nu au încă răspuns definitiv.
Potrivit documentelor oficiale din Rusia, toate trupurile fetelor Romanov sunt, însă, acum contabilizate, ceea ce înseamnă că Anastasia nu a supravieţuit execuţiei familiei sale în 1918. Indiferent care era mormântul ei, ea a murit în aceeaşi noapte teribilă care a pus capăt dinastiei Romanovilor, ce a durat 304 ani.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu